sâmbătă, 21 august 2010


- … Dar trebuie sa-ţi spun cǎ e mai bine numai cu unul dintre ǎştia… (mama - aici - infecţie la ochi)
- Care ǎştia?
- Bunicii ǎştia!
- Mamǎ, nu-i frumos sǎ vorbeşti aşa despre bunici… Da' de ce e mai bine numai cu unul?
- Pǎi se ceartǎ într-una când sunt amândoi. N-ar putea sǎ divorţeze, cum ai facut tu cu tata?
- Mamǎ, sunt bǎtrâni şi n-avem destule case…
- În sfârşit… asta e. Noroc cǎ acum am cu cine sǎ mǎ joc. Înainte ieşeam la poartǎ când se certau…
----
Uite aşa am primit eu o aprobare pe care nu ştiu dacǎ o vroiam.

N-am regretat niciodatǎ divorţul. Când a plecat Dan mi-a curs o lacrimǎ dintr-un ochi şi atât. Nu mi s-a mai întâmplat altǎ datǎ. Acum, mi-aduc aminte de el numai când mǎ sunǎ. Nu i-am dus dorul, nu i-am simţit lipsa. Probabil cǎ mi-ar fi fost mult mai greu dacǎ Rǎzvan nu m-ar fi ajutat cu diverse chestii prin casǎ. Dar şi când eram cu Dan, tot el le fǎcea.
La avreo 2-3 sǎptǎmâni dupǎ divorţ, m-a sunat şi mǎ uitam ciudat la ecranul telefonului: Dan? Care Dan? A! - Dan! Asta a fost reacţia mea - m-am şocat. Cât de normalǎ e o reacţie ca asta, nu ştiu. Dar instinctul meu de autoconservare funcţioneazǎ foarte bine. Dau la o parte tot ce mǎ deranjeazǎ, fǎrǎ mustrǎri de conştiinţǎ.
N-am greşit divorţând - nu-mi aduc aminte când a vǎzut-o ultima oarǎ pe Maria, de vreun an sau doi. Şi stǎ în Bucureşti. Şi îi ştie telefonul. Mǎ sunǎ tot pe mine, cam o datǎ pe lunǎ. Se achitǎ de obligaţia de a întreba dacǎ e sǎnǎtoasǎ. Nu-i bai, mie-mi convine.

Într-o ceartǎ / divorţ vina se împarte întotdeauna la doi. Mie îmi trebuia un parteneriat, nu o cǎsǎtorie. N-am ce face cu flori şi cadouri, dacǎ nu pune mâna sǎ facǎ ce trebuie în casǎ. Adevǎru-i cǎ el m-a caracterizat cel mai bine - cold. Partea proastǎ e cǎ plǎteşte Maria.

Tata a fost dintotdeauna un om dificil. Dar, în ultimul timp, parcǎ e din ce în ce mai rǎu. A îmbǎtrânit şi a îmbǎtrânit urât. N-aş fi putut avea un tatǎ mai bun, dar ca soţ e execrabil. În liceu i-am spus mamei cǎ ar trebui sǎ divorţeze. Acum regretǎ cǎ n-a fǎcut-o.

Ce naşte din pisicǎ, şoareci mǎnâncǎ. Sunt copia fidelǎ.
Mama: Mai bine te fǎceam cu sectoristul, cǎ poate erai mai calmǎ…
Maria (mǎ verificǎ): Mami, esti supǎratǎ? Pot sǎ te rog ceva?

Concluzii:
- nota bene: sǎnǎtatea mintalǎ a Mariei depinde mult de comportamentul meu
- foarte posibil sǎ ajung la fel de acrǎ ca tata, la bǎtrâneţe. Moştenirea geneticǎ + vârsta…

***

Sǎptǎmâna trecutǎ, de Sfânta Maria, mi-am dus fata la ştrand. Douǎ zile, una dupǎ alta, şi tot ar mai vrut. Mai avea puţin şi îi creşteau branhii. Dacǎ ar putea sǎ trǎiascǎ în apǎ, ar fi foarte mulţumitǎ. Neam de raţǎ.

vineri, 6 august 2010

i need a closure, but it won't come easy. i have to pay my debts first.
no one pushed me, so it's my fault.
nice.